Rating IMDB: 8.3/10
Ingrid Bergman si Cary Grant fac un cuplu incantator. Este o placere sa ii vezi impreuna pe acesti mereu tineri, plini de senzualitate si energie!
Cand se intalnesc cele doua personaje insufletite de ei cu mult talent si abnegatie, Alicia si Devlin, nu putem avea altceva decat o frumoasa poveste de dragoste, dar, fireste, deosebit de complicata. E o chimie desavarsita intre cei doi, la care adaugam talentul regizoral marca Hitchcock si obtinem un rezultat electrizant!
Ea este Alicia, o tanara frivola, contactata de un agent guvernamental deosebit de chipes, Devlin. Ii propune ceva destul de dificil: sa spioneze practic o gasca de prieteni ai tatalui ei din Rio. Desi sunt chestiuni serioase, de stat, mi se pare mai putin important cine era tatal ei si cercurile pe care le frecventa. Ea, dintr-un asa-zis patriotism (inutil), accepta! Numai ca…ceva se complica…lucrurile nu sunt ca la carte… iubirea nu apare nici cand “trebuie”, nici intre cine “trebuie”, nici in situatia care “trebuie”! Ea apare exact atunci cand vrea, intre cine vrea ea, in orice situatie (fie ea si imposibila!), asa cum apare intre acesti doi tinerei. Si apare destul de pasional! Ea il pupa toata ziua, caci ii este tare drag de el! El, off, face parte din bine cunoscuta si prea-fumata tagma a barbatilor care cica isi ascund sentimentele. Alicia nu fusese tocmai o sfanta pana la aparitia lui spectaculoasa, iar el nu se poate lasa pacalit de farmecul ei. E un fel de…polita de asigurare, sa-i zicem!
Cand Devlin se intoarce in cuibusorul lor de nebunii si ii comunica misiunea ce i-a fost incredintata, lucrurile o cam iau razna. Ea trebuie sa mearga la Rio si sa il spioneze pe Alexander, un prieten de-al tatalui ei care o curtase cu ceva ani in urma. Trebuie sa afle cat mai multe despre el, despre gasca si afacerile lui. Cat trebuie sa faca pentru a obtine aceste informatii? Nimic in plus, nimic in minus din ce e ea insasi dispusa sa faca…. Ea se uita in ochii lui! El se uita pe pereti! Un simplu “te iubesc, nu te baga in rahatul asta!”, ar fi oprit tarasenia. Dar el nu impiedica cu nimic lucrurile!
Mata-Hari a noastra se descurca foarte bine in misiunea ei. Atat de bine, incat dupa cateva zile e ceruta de nevasta de Alexander, un sontorog influent care nu e in stare sa traga sforile decat cu manutzele scumpei sale mamici. Alicia iar se uita in ochii lui Devlin! El..bineinteles…la pereti! Se marita cu bosorogul libidinos, desi il iubea cu toata inima pe agentul guvernamental care o contactase cu ceva vreme in urma pentru o misiune incalcita, ce avea sa ii schimbe intreaga viata!
In fine, casnicia celor doi decurge binisor, Mata-Hari dand saptamanal un raport barbatului pe care il iubea cu adevarat. Rapoartele astea se petreceau pe o bancuta in parc, pe un fundal plin de ironii pe care cei doi si le aruncau unul in celalalt fara sa oboseasca. Numai ca ea comite neshte greseli! Sotul ei isi da seama de tarasenie si apeleaza la Mamicutza pentru a gasi o solutie. Faptul ca s-a insurat cu un spion guvernamental nu le este deloc pe plac: mama si fiul decid sa o otraveasca lent, dar sigur.
Fatuca incepe sa aiba serioase probleme de sanatate. Cand nu mai apare la rapoartele saptamanale din parculet, Devlin se ingrijoreaza. Se duce direct la ea in dormitor, sa o ia de acolo. Ingerase o cantitate mare de somnifere si nu trebuia sa adoarma…iar ea ii spune “Devlin, spune-mi ca ma iubesti! Asta ma tine treaza….”Iar el...de data asta, n-a mai lasat-o sa adoarma...
L-as putea numi un precursor clasic al filmelor de spionaj, desigur, fara efecte speciale, calculatoare super-destepte, identificatoare de irisi si timbre vocale. Totul este concentrat pe latura sentimentala, oarecum desueta astazi. Dar nu total, din fericire! Unii se incapataneaza sa creada in ea pana la final…
Ingrid Bergman si Cary Grant fac un cuplu incantator. Este o placere sa ii vezi impreuna pe acesti mereu tineri, plini de senzualitate si energie!
Cand se intalnesc cele doua personaje insufletite de ei cu mult talent si abnegatie, Alicia si Devlin, nu putem avea altceva decat o frumoasa poveste de dragoste, dar, fireste, deosebit de complicata. E o chimie desavarsita intre cei doi, la care adaugam talentul regizoral marca Hitchcock si obtinem un rezultat electrizant!
Ea este Alicia, o tanara frivola, contactata de un agent guvernamental deosebit de chipes, Devlin. Ii propune ceva destul de dificil: sa spioneze practic o gasca de prieteni ai tatalui ei din Rio. Desi sunt chestiuni serioase, de stat, mi se pare mai putin important cine era tatal ei si cercurile pe care le frecventa. Ea, dintr-un asa-zis patriotism (inutil), accepta! Numai ca…ceva se complica…lucrurile nu sunt ca la carte… iubirea nu apare nici cand “trebuie”, nici intre cine “trebuie”, nici in situatia care “trebuie”! Ea apare exact atunci cand vrea, intre cine vrea ea, in orice situatie (fie ea si imposibila!), asa cum apare intre acesti doi tinerei. Si apare destul de pasional! Ea il pupa toata ziua, caci ii este tare drag de el! El, off, face parte din bine cunoscuta si prea-fumata tagma a barbatilor care cica isi ascund sentimentele. Alicia nu fusese tocmai o sfanta pana la aparitia lui spectaculoasa, iar el nu se poate lasa pacalit de farmecul ei. E un fel de…polita de asigurare, sa-i zicem!
Cand Devlin se intoarce in cuibusorul lor de nebunii si ii comunica misiunea ce i-a fost incredintata, lucrurile o cam iau razna. Ea trebuie sa mearga la Rio si sa il spioneze pe Alexander, un prieten de-al tatalui ei care o curtase cu ceva ani in urma. Trebuie sa afle cat mai multe despre el, despre gasca si afacerile lui. Cat trebuie sa faca pentru a obtine aceste informatii? Nimic in plus, nimic in minus din ce e ea insasi dispusa sa faca…. Ea se uita in ochii lui! El se uita pe pereti! Un simplu “te iubesc, nu te baga in rahatul asta!”, ar fi oprit tarasenia. Dar el nu impiedica cu nimic lucrurile!
Mata-Hari a noastra se descurca foarte bine in misiunea ei. Atat de bine, incat dupa cateva zile e ceruta de nevasta de Alexander, un sontorog influent care nu e in stare sa traga sforile decat cu manutzele scumpei sale mamici. Alicia iar se uita in ochii lui Devlin! El..bineinteles…la pereti! Se marita cu bosorogul libidinos, desi il iubea cu toata inima pe agentul guvernamental care o contactase cu ceva vreme in urma pentru o misiune incalcita, ce avea sa ii schimbe intreaga viata!
In fine, casnicia celor doi decurge binisor, Mata-Hari dand saptamanal un raport barbatului pe care il iubea cu adevarat. Rapoartele astea se petreceau pe o bancuta in parc, pe un fundal plin de ironii pe care cei doi si le aruncau unul in celalalt fara sa oboseasca. Numai ca ea comite neshte greseli! Sotul ei isi da seama de tarasenie si apeleaza la Mamicutza pentru a gasi o solutie. Faptul ca s-a insurat cu un spion guvernamental nu le este deloc pe plac: mama si fiul decid sa o otraveasca lent, dar sigur.
Fatuca incepe sa aiba serioase probleme de sanatate. Cand nu mai apare la rapoartele saptamanale din parculet, Devlin se ingrijoreaza. Se duce direct la ea in dormitor, sa o ia de acolo. Ingerase o cantitate mare de somnifere si nu trebuia sa adoarma…iar ea ii spune “Devlin, spune-mi ca ma iubesti! Asta ma tine treaza….”Iar el...de data asta, n-a mai lasat-o sa adoarma...
L-as putea numi un precursor clasic al filmelor de spionaj, desigur, fara efecte speciale, calculatoare super-destepte, identificatoare de irisi si timbre vocale. Totul este concentrat pe latura sentimentala, oarecum desueta astazi. Dar nu total, din fericire! Unii se incapataneaza sa creada in ea pana la final…
