Rating IMDB: 8.5/10
Cica unii ii mai zic “Pan’s Labyrinth”. Va rog, nu-i ucideti obarsia! E spaniol sadea si s-ar traduce "Labirintul Paunului". Fara aiureli si englezisme cand nu e cazul! Marturisesc, nu mica mi-a fost placerea sa aud inca o data acea spaniola curata, armonioasa, nealterata, aidoma aceleia pe care am studiat-o cu mult zel si daruire pe parcursul intregii scoli: gimnaziu, liceu si facultate.
Filmul asta e un amestec ciudat de realitate si fantezie, de speranta si deznadejde, de iubire si ura, de intelepciune si nechibzuinta, de viata si moarte. In cel mai propriu sens! Actiunea este plasata in Spania fascista a anului 1944, in timpul Razboiului Civil. Un capitan care se incapataneaza sa verifice zicala ca mama tampitilor e mereu gravida, are el o problema serioasa. La tartacuta! Iremediabila! N-are el altceva mai bun de facut decat sa starpeasca opozantii noului regim. Refuzand sa gandeasca pentru macar o clipa in marunta lui viata, face uz de pusca cam cum folosim noi crema de pantofi. Poate chiar mai des! Impusca lumea in disperare, ii desfigureaza, ii tortureaza, ii face sa nu isi mai doreasca ei insisi viata. Sigur, ca orice figura jalnica de genul asta, are o serie de opozanti, dar si lingaii de rigoare.
In fine, sotia ii poarta copilul in pantec ca, deh, raul trebuie si el transmis mai departe. Dintr-o casatorie anterioara, o mai are si pe Ofelia, un copilas tare frumos, dar care nu prea e pe gustul tatalui ei vitreg. Chestie de ADN, probabil! Biata copila e condamnata la o viata deloc roz: mama ei gravida cam trage sa moara, taticutzul vitreg si alterat la creier nu o place deloc, cu servitoarea Mercedes ce se mai intelege ea! Ba chiar il aude pe capitan dand ordine foarte precise doctorului de familie sa aleaga copilul si nu nevasta in caz de extrema urgenta. Si-uite asa, pe fundalul asta deloc de invidiat, copila se aventureaza intr-o poveste ciudata cu fauni, printese, taramuri din adancuri, oratanii scarboase, spiridusi prietenosi, probe deloc usoare pe care trebuie sa le treaca. De fapt, avem un amestec ciudat in film de realitate si fantezie. Esti purtat alternativ cand prin duritatea razboiului, cu secvente dure, greu digerabile, cand in taramuri de poveste cu tot felul de lighioane si ciudatenii. Cam tot filmul in sine e ciudat, prin dialoguri, atmosfera, relatii inter umane, imagine si caractere. Pana si basmul e unul destul de atipic. In definitiv, paunul ala arata a orice vreti, numai a paun nu!
Trecand peste bizareriile lui, filmul asta nu e deloc predictibil. Din fericire, nu seamana cu o poveste clasica de la Hollywood. Era si cazul, ma cam plictisisem de tiparele lor deja fade! Cui se adreseaza, pana la urma, pelicula? Greu de spus! Copiilor...n-as zice, capitanul ala tampit nu prea e de studiat la scola generala! Are pasaje destuul de dure filmul! Adultilor? Nu stiu cat ar suporta ei povestile astea cu pauni! Sa zicem ca se adreseaza adultilor care nu au uitat inca sa fie copii! Sa zicem! Cert e ca iti induce o stare de furie la propriu! Regreti nedreptatile comise acolo si speri in ceva mai bun, macar intr-un deznodamanr fericit pentru biata fata.
Merita vazut filmul asta? Am auzit mai multe pareri, contradictorii, de altfel: de la "tampenie" pana la "grozav". Personal, il consider o capodopera, o deosebita incantare vizuala, un privilegiu de care ma bucur sa fi avut parte. Sigur, asta e o umila parere a unui profan, ageamiu in ale filmului. Dar cred ca Guillermo del Toro merita aplauze la scena deschisa pentru al sau "Labirint", veritabil act cultural.
Muy buen trabajo, hombre!
Cica unii ii mai zic “Pan’s Labyrinth”. Va rog, nu-i ucideti obarsia! E spaniol sadea si s-ar traduce "Labirintul Paunului". Fara aiureli si englezisme cand nu e cazul! Marturisesc, nu mica mi-a fost placerea sa aud inca o data acea spaniola curata, armonioasa, nealterata, aidoma aceleia pe care am studiat-o cu mult zel si daruire pe parcursul intregii scoli: gimnaziu, liceu si facultate.
Filmul asta e un amestec ciudat de realitate si fantezie, de speranta si deznadejde, de iubire si ura, de intelepciune si nechibzuinta, de viata si moarte. In cel mai propriu sens! Actiunea este plasata in Spania fascista a anului 1944, in timpul Razboiului Civil. Un capitan care se incapataneaza sa verifice zicala ca mama tampitilor e mereu gravida, are el o problema serioasa. La tartacuta! Iremediabila! N-are el altceva mai bun de facut decat sa starpeasca opozantii noului regim. Refuzand sa gandeasca pentru macar o clipa in marunta lui viata, face uz de pusca cam cum folosim noi crema de pantofi. Poate chiar mai des! Impusca lumea in disperare, ii desfigureaza, ii tortureaza, ii face sa nu isi mai doreasca ei insisi viata. Sigur, ca orice figura jalnica de genul asta, are o serie de opozanti, dar si lingaii de rigoare.
In fine, sotia ii poarta copilul in pantec ca, deh, raul trebuie si el transmis mai departe. Dintr-o casatorie anterioara, o mai are si pe Ofelia, un copilas tare frumos, dar care nu prea e pe gustul tatalui ei vitreg. Chestie de ADN, probabil! Biata copila e condamnata la o viata deloc roz: mama ei gravida cam trage sa moara, taticutzul vitreg si alterat la creier nu o place deloc, cu servitoarea Mercedes ce se mai intelege ea! Ba chiar il aude pe capitan dand ordine foarte precise doctorului de familie sa aleaga copilul si nu nevasta in caz de extrema urgenta. Si-uite asa, pe fundalul asta deloc de invidiat, copila se aventureaza intr-o poveste ciudata cu fauni, printese, taramuri din adancuri, oratanii scarboase, spiridusi prietenosi, probe deloc usoare pe care trebuie sa le treaca. De fapt, avem un amestec ciudat in film de realitate si fantezie. Esti purtat alternativ cand prin duritatea razboiului, cu secvente dure, greu digerabile, cand in taramuri de poveste cu tot felul de lighioane si ciudatenii. Cam tot filmul in sine e ciudat, prin dialoguri, atmosfera, relatii inter umane, imagine si caractere. Pana si basmul e unul destul de atipic. In definitiv, paunul ala arata a orice vreti, numai a paun nu!
Trecand peste bizareriile lui, filmul asta nu e deloc predictibil. Din fericire, nu seamana cu o poveste clasica de la Hollywood. Era si cazul, ma cam plictisisem de tiparele lor deja fade! Cui se adreseaza, pana la urma, pelicula? Greu de spus! Copiilor...n-as zice, capitanul ala tampit nu prea e de studiat la scola generala! Are pasaje destuul de dure filmul! Adultilor? Nu stiu cat ar suporta ei povestile astea cu pauni! Sa zicem ca se adreseaza adultilor care nu au uitat inca sa fie copii! Sa zicem! Cert e ca iti induce o stare de furie la propriu! Regreti nedreptatile comise acolo si speri in ceva mai bun, macar intr-un deznodamanr fericit pentru biata fata.
Merita vazut filmul asta? Am auzit mai multe pareri, contradictorii, de altfel: de la "tampenie" pana la "grozav". Personal, il consider o capodopera, o deosebita incantare vizuala, un privilegiu de care ma bucur sa fi avut parte. Sigur, asta e o umila parere a unui profan, ageamiu in ale filmului. Dar cred ca Guillermo del Toro merita aplauze la scena deschisa pentru al sau "Labirint", veritabil act cultural.
Muy buen trabajo, hombre!
