Rating IMDB: 8.1/10
Filmul asta e un mare pumn dat in fata nemaipomenitului, faimosului, mega-fantasticului LAPD. Fie el si din anii ’30.
Gravitatea si sentimentul de revolta se nasc din veridicitatea povestii expuse. Cu greu ma stapanesc sa nu uzitez expresii colocviale si deloc adecvate in public!
Eroina noastra face parte din clasa muncitoare, supervisor peste o echipa de centraliste. Se descurca foarte bine si castiga decent. Are un baietel de 12 ani pe care il creste singurica. Tatal i-a abandonat inca de la nasterea propriului fiu. Sau cum frumos i-a explicat ea baietelului, pe un ton cu inflexiuni educative, absenta tatalui din casa lor: “O data cu venirea ta pe lume, pentru taticul tau a mai venit si un colet in care se afla Responsabilitatea. I-a fost teama de ce ar fi putut gasi in acel pachet si a decis ca e mai bine sa plece de langa noi”.
Intr-o fatidica zi, cocheta doamna pleaca la serviciu pentru cateva ore suplimentare. Copilul dispare. Trecand peste remuscarile de a-l fi lasat singur (cand realmente nu avea cine sa vada de el), reclama la Politie. Conform procedurii, trebuie sa treaca 24 de ore, timp extrem de pretios, in care multi copii ar putea fi salvati….dar PROCEDURA E PROCEDURA!
Este inutil sa descriem suferinta femeii! Peste 5 luni este anuntata de LAPD ca i-au gasit baietelul. Emotionata, se duce la gara sa il astepte. Toate bune si frumoase, numai ca baiatul nu e al ei! Desi flacaul isi repeta adresa si numele pana la exasperare, ea sustine raspicat ca baietelul nu e al ei! Buuuun! Si ce credeti ca face LAPD? Isi cere scuze pentru situatia creata si incepe din nou cautarile???? Mneah! Nici vorba! Incearca sa o convinga pe femeie, intai cu binisorul, apoi cu forta, ca princhindelul acela din gara ii apartine.
Dom’le, da’ nu seamana deloc cu el! Nu-i nimic neobisnuit! Din cauza suferintei, in cele 5 luni, fizionomia s-a schimbat foarte mult! Dom’le, da’ e cu 10 cm mai scund decat acum 5 luni! Pai si ce, e foarte posibil! Stiti, socul…Dom’le, da’ e circumcis!!!!Pai si ce? Nu putea sa ii faca asta vagabondul cu care a umblat in cele 5 luni???
Nemaipomenitul, grozavul, formidabilul LAPD nu se opreste aici. Dupa dialogurile astea tampite (care l-ar face sa crape de invidie pe parintele absurdului in literatura, Kafka), LAPD incepe sa o acuze pe biata femeie ca s-a obisnuit singura, ca nu isi mai vrea copilul, ca a ajuns o iresponsabila care nu stie cum sa se mai descotoroseasca de copilasul ei.
Femeia se cam enerveaza si da totul la gazeta. Mare greseala! Toate muierile care atacau in vreun fel orice membru al onoratei Politii, erau trimise imediat la Balaceanca in baza unui Cod 12 inchipuit in mintile lor bolnave, unde le aplicau mai putin norocoaselor femei tratamente pe care le-as califica in mod indulgent inumane. Acolo mai erau inchise cateva specimene cu tartacute perfect sanatoase. Se remarca o prostituata caftita grav de un LAPD-ist. Denuntarea lui a avut drept urmare schimbarea domiciliului pe perioada nedeterminata in institutia asta pentru personaje vesele.
In fine, femeia scapa de acolo. Lucrurile se clarifica in timp si o alta poveste, mai mult decat terifianta, iese la iveala. Totusi, muierusca asta nu s-a lasat si au fost demisi toti cei raspunzatori din LAPD, de la inferior pana la Mai-Marele sef.
Totusi, nu ma pot abtine! Cum a fost cineva, mai ales purtand Uniforma Legii, cea datatoare de buna-credinta la populatia mai naiva, atat de narod, pardon tampit, sa afirme public ca o mama nu e in stare sa isi recunoasca copilul dupa 5 luni??? Erori judiciare apar in orice sistem, din nefericire, daca ne gandim la oamenii absolut nevinovati care au infundat puscariile in mod nedrept. Dar sa sustii public ca o femeie, care suna zilnic la Politie, nu isi mai vrea copilul, ca dupa 5 luni s-a obisnuit cu traiul comod, mi se pare ca avem de-a face cu o afectiune deloc tratabila. Nici in cele mai pricepute ospicii!
Mai trist e ca oameni deja batuti de soarta au fost nevoiti sa indure si aroganta, ambitiile, ignoranta crasa a unor cetateni asa-numiti aparatori ai legii!
Sigur, unii au reclamat ca filmul e prea lung si plictisitor. Nu-mi dau seama, eram prea nervoasa la final ca sa mai pot evalua si alte lucruri de genul asta.
Bravo, LAPD! Toata stima! Sa ne vedem cu bine la urmatoarea gafa monumentala!!!
Filmul asta e un mare pumn dat in fata nemaipomenitului, faimosului, mega-fantasticului LAPD. Fie el si din anii ’30.
Gravitatea si sentimentul de revolta se nasc din veridicitatea povestii expuse. Cu greu ma stapanesc sa nu uzitez expresii colocviale si deloc adecvate in public!
Eroina noastra face parte din clasa muncitoare, supervisor peste o echipa de centraliste. Se descurca foarte bine si castiga decent. Are un baietel de 12 ani pe care il creste singurica. Tatal i-a abandonat inca de la nasterea propriului fiu. Sau cum frumos i-a explicat ea baietelului, pe un ton cu inflexiuni educative, absenta tatalui din casa lor: “O data cu venirea ta pe lume, pentru taticul tau a mai venit si un colet in care se afla Responsabilitatea. I-a fost teama de ce ar fi putut gasi in acel pachet si a decis ca e mai bine sa plece de langa noi”.
Intr-o fatidica zi, cocheta doamna pleaca la serviciu pentru cateva ore suplimentare. Copilul dispare. Trecand peste remuscarile de a-l fi lasat singur (cand realmente nu avea cine sa vada de el), reclama la Politie. Conform procedurii, trebuie sa treaca 24 de ore, timp extrem de pretios, in care multi copii ar putea fi salvati….dar PROCEDURA E PROCEDURA!
Este inutil sa descriem suferinta femeii! Peste 5 luni este anuntata de LAPD ca i-au gasit baietelul. Emotionata, se duce la gara sa il astepte. Toate bune si frumoase, numai ca baiatul nu e al ei! Desi flacaul isi repeta adresa si numele pana la exasperare, ea sustine raspicat ca baietelul nu e al ei! Buuuun! Si ce credeti ca face LAPD? Isi cere scuze pentru situatia creata si incepe din nou cautarile???? Mneah! Nici vorba! Incearca sa o convinga pe femeie, intai cu binisorul, apoi cu forta, ca princhindelul acela din gara ii apartine.
Dom’le, da’ nu seamana deloc cu el! Nu-i nimic neobisnuit! Din cauza suferintei, in cele 5 luni, fizionomia s-a schimbat foarte mult! Dom’le, da’ e cu 10 cm mai scund decat acum 5 luni! Pai si ce, e foarte posibil! Stiti, socul…Dom’le, da’ e circumcis!!!!Pai si ce? Nu putea sa ii faca asta vagabondul cu care a umblat in cele 5 luni???
Nemaipomenitul, grozavul, formidabilul LAPD nu se opreste aici. Dupa dialogurile astea tampite (care l-ar face sa crape de invidie pe parintele absurdului in literatura, Kafka), LAPD incepe sa o acuze pe biata femeie ca s-a obisnuit singura, ca nu isi mai vrea copilul, ca a ajuns o iresponsabila care nu stie cum sa se mai descotoroseasca de copilasul ei.
Femeia se cam enerveaza si da totul la gazeta. Mare greseala! Toate muierile care atacau in vreun fel orice membru al onoratei Politii, erau trimise imediat la Balaceanca in baza unui Cod 12 inchipuit in mintile lor bolnave, unde le aplicau mai putin norocoaselor femei tratamente pe care le-as califica in mod indulgent inumane. Acolo mai erau inchise cateva specimene cu tartacute perfect sanatoase. Se remarca o prostituata caftita grav de un LAPD-ist. Denuntarea lui a avut drept urmare schimbarea domiciliului pe perioada nedeterminata in institutia asta pentru personaje vesele.
In fine, femeia scapa de acolo. Lucrurile se clarifica in timp si o alta poveste, mai mult decat terifianta, iese la iveala. Totusi, muierusca asta nu s-a lasat si au fost demisi toti cei raspunzatori din LAPD, de la inferior pana la Mai-Marele sef.
Totusi, nu ma pot abtine! Cum a fost cineva, mai ales purtand Uniforma Legii, cea datatoare de buna-credinta la populatia mai naiva, atat de narod, pardon tampit, sa afirme public ca o mama nu e in stare sa isi recunoasca copilul dupa 5 luni??? Erori judiciare apar in orice sistem, din nefericire, daca ne gandim la oamenii absolut nevinovati care au infundat puscariile in mod nedrept. Dar sa sustii public ca o femeie, care suna zilnic la Politie, nu isi mai vrea copilul, ca dupa 5 luni s-a obisnuit cu traiul comod, mi se pare ca avem de-a face cu o afectiune deloc tratabila. Nici in cele mai pricepute ospicii!
Mai trist e ca oameni deja batuti de soarta au fost nevoiti sa indure si aroganta, ambitiile, ignoranta crasa a unor cetateni asa-numiti aparatori ai legii!
Sigur, unii au reclamat ca filmul e prea lung si plictisitor. Nu-mi dau seama, eram prea nervoasa la final ca sa mai pot evalua si alte lucruri de genul asta.
Bravo, LAPD! Toata stima! Sa ne vedem cu bine la urmatoarea gafa monumentala!!!
