Rating IMDB: 6.7
“Cuum, nu ai vazut Final Destination?” m-a intrebat mirata o cunostinta! Si uite-asa mi-am dedicat o vineri seara pentru un film care a provocat adevarate discutii la vremea lui.
Sub deviza “Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus!”, filmul aduce in prim plan idea Mortii. Inaintea imbarcarii in avionul care trebuia sa duca o clasa de liceu la Paris, un elev are o premonitie cel putin sumbra: avionul va exploda dupa putin timp de la decolare. Victime 100%! Reuseste sa coboare la timp, impreuna cu cativa colegi destul de neincrezatori si o profesoara ceva confuza. Explozia reala provoaca in randul acestora reactii de tot soiul: ba unii ii sunt recunoscatori, ba unii il evita, ba altii incearca sa treaca peste incident. Numai ca aventura de-abia incepe! Respectand ordinea in care ar fi trebuit sa piara in explozie, Moartea vine si ii ia pe rand. In accidente care mai de care mai stupide si mai enervante. Moartea, acest Bau-Bau necrutator, vine agale pe inserat (cu fluturari de perdele si innegriri de ceainicuri) si isi cere drepturile. Sigur, dupa cateva accidente criminale care te scot din sarite, restul grupului intuieste intentiile Doamnei cu Coasa si incearca sa o fenteze.
Ideea nu e rea! Pornind de la inepuizabila tema destin vs liber arbitru, cred ca filmul ar fi fost mai interesant cu decese realiste. Dar cand picatura de apa se prelinge pe faianta, perdelutele flutura, domnul se sugruma singur ca un tantalau, iar picatura se retrage, totul se transforma intr-o gramajoara de nervi si nerabdare. “Hai, imi zic, poate urmatorul deces e mai…firesc!” Nici vorba! O ingramadeala de ingramaditi care lupta cu disperare pentru viata intr-o batalie deja pierduta!
Schimbam deviza si trecem la fructuoasa categorie “Fraierul insista!”A doua parte (caci sunt 3 in total) transforma aceste accidente, incidente sau cum s-or mai numi ele in situatii daca nu hilare sau enervante pe alocuri, in puseuri de mila. Un domn isi pune ceva pe aragaz si isi prinde ulterior mana in chiuveta. Bucataria incepe sa ia foc. 5 minute se chinuie omuletul nostru sa isi scoata manuta din chiuveta. Reuseste intr-un final. Ba sparge geamul, ba incearca sa coboare scara de acces, ba aceasta cade peste el, ba intr-un final apoteotic i se infige o teava intr-un ochisor ingrozit!
Pornind de la o idee grozava si inepuizabila, filmul urmareste tiparul unei Morti care isi face datoria cu o sarguinta care l-ar face invidios pe orice manager de multinationala. Sigur, ea poate fi trasa pe sfoara, dar nu la infinit, caci Ordinea revine. Un film care ar fi putut fi si bun, care ar fi putut insemna si altceva decat o adunatura de incidente de-a dreptul sinistre! Si ca sa urmez indicatiile Anei (la final sa precizez cu cine e de urmarit filmul, cu iubitul cu vecinul), mentionez ca este un film de urmarit cu lumina aprinsa!
Revin cand ma voi simti capabila de urmarit partea a 3-a….
“Cuum, nu ai vazut Final Destination?” m-a intrebat mirata o cunostinta! Si uite-asa mi-am dedicat o vineri seara pentru un film care a provocat adevarate discutii la vremea lui.
Sub deviza “Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus!”, filmul aduce in prim plan idea Mortii. Inaintea imbarcarii in avionul care trebuia sa duca o clasa de liceu la Paris, un elev are o premonitie cel putin sumbra: avionul va exploda dupa putin timp de la decolare. Victime 100%! Reuseste sa coboare la timp, impreuna cu cativa colegi destul de neincrezatori si o profesoara ceva confuza. Explozia reala provoaca in randul acestora reactii de tot soiul: ba unii ii sunt recunoscatori, ba unii il evita, ba altii incearca sa treaca peste incident. Numai ca aventura de-abia incepe! Respectand ordinea in care ar fi trebuit sa piara in explozie, Moartea vine si ii ia pe rand. In accidente care mai de care mai stupide si mai enervante. Moartea, acest Bau-Bau necrutator, vine agale pe inserat (cu fluturari de perdele si innegriri de ceainicuri) si isi cere drepturile. Sigur, dupa cateva accidente criminale care te scot din sarite, restul grupului intuieste intentiile Doamnei cu Coasa si incearca sa o fenteze.
Ideea nu e rea! Pornind de la inepuizabila tema destin vs liber arbitru, cred ca filmul ar fi fost mai interesant cu decese realiste. Dar cand picatura de apa se prelinge pe faianta, perdelutele flutura, domnul se sugruma singur ca un tantalau, iar picatura se retrage, totul se transforma intr-o gramajoara de nervi si nerabdare. “Hai, imi zic, poate urmatorul deces e mai…firesc!” Nici vorba! O ingramadeala de ingramaditi care lupta cu disperare pentru viata intr-o batalie deja pierduta!
Schimbam deviza si trecem la fructuoasa categorie “Fraierul insista!”A doua parte (caci sunt 3 in total) transforma aceste accidente, incidente sau cum s-or mai numi ele in situatii daca nu hilare sau enervante pe alocuri, in puseuri de mila. Un domn isi pune ceva pe aragaz si isi prinde ulterior mana in chiuveta. Bucataria incepe sa ia foc. 5 minute se chinuie omuletul nostru sa isi scoata manuta din chiuveta. Reuseste intr-un final. Ba sparge geamul, ba incearca sa coboare scara de acces, ba aceasta cade peste el, ba intr-un final apoteotic i se infige o teava intr-un ochisor ingrozit!
Pornind de la o idee grozava si inepuizabila, filmul urmareste tiparul unei Morti care isi face datoria cu o sarguinta care l-ar face invidios pe orice manager de multinationala. Sigur, ea poate fi trasa pe sfoara, dar nu la infinit, caci Ordinea revine. Un film care ar fi putut fi si bun, care ar fi putut insemna si altceva decat o adunatura de incidente de-a dreptul sinistre! Si ca sa urmez indicatiile Anei (la final sa precizez cu cine e de urmarit filmul, cu iubitul cu vecinul), mentionez ca este un film de urmarit cu lumina aprinsa!
Revin cand ma voi simti capabila de urmarit partea a 3-a….
