Rating IMDB: 8.2/10
Mdeah, e ceva curios rau in povestea asta: Benjamin Button se naste bebe batran si moare bebe tanar!!!
Urmand un curs al vietii invers decat cel firesc, flacaul e abandonat de tata inca de la bun inceput; mama ii murise deja in chinurile facerii. Desi e un bebe hidos, cu toate semnalmentele precise ale unui sontorog matusalemic, starneste mila unei negrese inimoase care nu il poate lasa pe treptele din fata adapostului pentru persoane cu varste respectabile.
Benjamin asta isi petrece copilaria tintuit intr-un scaun cu rotile. Mai urat decat Bau-Bau si mai batran decat o sa ajungem noi vreodata, el se joaca cu soldatei si cu cativa bosorogei simpatici din adapost. Mama lui adoptiva are grija de acesti batranei, cum or fi ei: surzi, amnezici, enervanti, simpatici, neputinciosi. Printre ei, se afla si o batranica ce mai primeste vizite de la nepoata ei de 12 anisori. Lui Benjamin, aflat in stadiul de bosorog-copil, ii place fata. Se creaza un fel de relatie intre doi copii de varste apropiate, din care numai unul arata firesc, rezultand o imagine semi-penibila.
Legatura asta intre ei e urmarita de-a lungul anilor. Drumurile ii despart, el pleaca pe vas, ea ajunge balerina la New York. Lui ii place de ea! Ei ii plac barbatii, in general! Trece si razboiul, Benjamin asta arata tot mai tanar, iar imaginea fetei nu ii da pace! O tot cauta de-a lungul timpului. In fine, relatia adevarata incepe intre cei doi pe la jumatatea drumului: de imbatranire pentru ea, de intinerire pentru el.
Relatia lor e perfecta! Se pupa toata ziua si se iubesc peste tot! Din amorul asta turbat, rezulta si o fetita, normala din fericire! Si timpul tot trece! Zilele ii mai adauga doamnei cate un rid, el infloreste de n-ai treaba. Condamnat sa intinereasca intr-o lume in care toti cei dragi imbatraneau, el realizeaza, in sfarsit, ca nu poate fi tata si pleaca.
Semi-penibilitatea se reia dupa cativa ani, cand omul revine si mai iubesc o data! Iar ce vaz eu, imi zgarie grav ochisorii: o doamna in pragul unei varste respectabile si un adolescent care mai degraba s-ar plimba in parc si ar saruta o pustoaica in scara blocului.
Intr-un final mai mult decat asteptat, ajunge si copil. Unul dement la propriu. Si tot descreste…semi-penibilitatea revine: ea, bosoroaga stimabila, il priveste cu dragoste de muiere pe el, copil…Ajung la imaginea inversa celei in care s-au cunoscut! Benjamin moare in bratele iubitei, in stadiul de bebe-tanar.
Toate astea s-au petrecut in aproape 3 ore. Daca ma intrebati, as spune linistita ca s-ar fi putut petrece la fel de bine si in 2! Si asta fara sa alteram in vreun fel mesajul sau impactul!. O idee interesanta e transpusa intr-o lalaiala previzibila…sa nu va enervati partenerul cu sforaituri :)
Mdeah, e ceva curios rau in povestea asta: Benjamin Button se naste bebe batran si moare bebe tanar!!!
Urmand un curs al vietii invers decat cel firesc, flacaul e abandonat de tata inca de la bun inceput; mama ii murise deja in chinurile facerii. Desi e un bebe hidos, cu toate semnalmentele precise ale unui sontorog matusalemic, starneste mila unei negrese inimoase care nu il poate lasa pe treptele din fata adapostului pentru persoane cu varste respectabile.
Benjamin asta isi petrece copilaria tintuit intr-un scaun cu rotile. Mai urat decat Bau-Bau si mai batran decat o sa ajungem noi vreodata, el se joaca cu soldatei si cu cativa bosorogei simpatici din adapost. Mama lui adoptiva are grija de acesti batranei, cum or fi ei: surzi, amnezici, enervanti, simpatici, neputinciosi. Printre ei, se afla si o batranica ce mai primeste vizite de la nepoata ei de 12 anisori. Lui Benjamin, aflat in stadiul de bosorog-copil, ii place fata. Se creaza un fel de relatie intre doi copii de varste apropiate, din care numai unul arata firesc, rezultand o imagine semi-penibila.
Legatura asta intre ei e urmarita de-a lungul anilor. Drumurile ii despart, el pleaca pe vas, ea ajunge balerina la New York. Lui ii place de ea! Ei ii plac barbatii, in general! Trece si razboiul, Benjamin asta arata tot mai tanar, iar imaginea fetei nu ii da pace! O tot cauta de-a lungul timpului. In fine, relatia adevarata incepe intre cei doi pe la jumatatea drumului: de imbatranire pentru ea, de intinerire pentru el.
Relatia lor e perfecta! Se pupa toata ziua si se iubesc peste tot! Din amorul asta turbat, rezulta si o fetita, normala din fericire! Si timpul tot trece! Zilele ii mai adauga doamnei cate un rid, el infloreste de n-ai treaba. Condamnat sa intinereasca intr-o lume in care toti cei dragi imbatraneau, el realizeaza, in sfarsit, ca nu poate fi tata si pleaca.
Semi-penibilitatea se reia dupa cativa ani, cand omul revine si mai iubesc o data! Iar ce vaz eu, imi zgarie grav ochisorii: o doamna in pragul unei varste respectabile si un adolescent care mai degraba s-ar plimba in parc si ar saruta o pustoaica in scara blocului.
Intr-un final mai mult decat asteptat, ajunge si copil. Unul dement la propriu. Si tot descreste…semi-penibilitatea revine: ea, bosoroaga stimabila, il priveste cu dragoste de muiere pe el, copil…Ajung la imaginea inversa celei in care s-au cunoscut! Benjamin moare in bratele iubitei, in stadiul de bebe-tanar.
Toate astea s-au petrecut in aproape 3 ore. Daca ma intrebati, as spune linistita ca s-ar fi putut petrece la fel de bine si in 2! Si asta fara sa alteram in vreun fel mesajul sau impactul!. O idee interesanta e transpusa intr-o lalaiala previzibila…sa nu va enervati partenerul cu sforaituri :)
