Rating IMDB: 7.4/10
Multa chelfaneala si alergatura! Filmul descrie destul de amanuntit traiul mongolilor de pe la 1100-200 e.n., prin povestirile unui tanar Gingis-Han, al carui destin zbuciumat te captiveaza inca de la bun inceput. Deosebit de alert, firul epic este presarat cu obiceiurile si intelepciunea vremurilor indepartate, pe un fundal sonor traditional rezonant. Surprinzator de fiecare data!
Pe cand avea 9-10 ani, Temudjin al nostru pleaca impreuna cu tatal (han de profesie) intr-o calatorie cu scopul declarat de a-si gasi nevasta. Dar, asa cum se intampla in viata, cand iti propui sa alegi un lucru, mai degraba te alege el pe tine…Savuroase sunt sfaturile tatalui: nevasta trebuie sa aiba picioarele zdravene si ochii mici, pentru ca duhurile rele se ascund in ochii mari…afirmatia nu m-a deranjat catusi de putin :))
Otravirea tatalui de catre un grup rival deschide sirul aventurilor: Temudjin este prins pentru a fi ucis! Dar cum mongolii nu ucid femei si copii, baiatul este hranit pentru a ajunge la dimensiuni adulte. Scapa! Prins din nou, reuseste iar sa evadeze. Destinul nu pare a-i da ragaz: ba ii este furata nevasta, ba se confrunta cu fratele de cruce, ba este vandut ca sclav. Desigur, la fiecare eveniment avem nelipsita chelfaneala. Manat de ambitii mari, Temudjin are un vis mai mult decat indraznet: acela de a fi hanul tuturor mongolilor! Pentru aceasta, este absolut necesara o ultima infruntare cu fratele de cruce. Chelfaneala devine una de proportii!
Un film bunicel despre umilinta, mandrie, rivalitate, iertare si razbunare, ambitie, decadenta si ascensiune. Despre incapatanarea de a crede in visul tau! Despre un popor barbar guvernat de manuirea spadei pe un teren arid si neprietenos. Imi vine in minte o vorba de duh: “Mongolii au nevoie de legi si se vor supune, chiar daca pentru asta trebuie sa omor jumatate dintre ei”.
Nu intuiesc daca filmul se doreste a fi o cronica a vremurilor respective! Totusi, cateva principii mi-au atras atentia: nu ucide femei si copii, nu-ti uita datoriile, lupta cu inamicul pana la final si nu-ti trada niciodata hanul. Il recomand celor care nu se vor simti ofensati la vederea unui sange destul de abundent. Nu este un film cu povesti romantate si plimbari in parc, ci o frantura din istoria unui popor aspru, manat de o lupta constanta pentru supravietuire.
Poate ca nici noua insine nu ne-ar prinde rau o revizuire a propriilor principii….
Multa chelfaneala si alergatura! Filmul descrie destul de amanuntit traiul mongolilor de pe la 1100-200 e.n., prin povestirile unui tanar Gingis-Han, al carui destin zbuciumat te captiveaza inca de la bun inceput. Deosebit de alert, firul epic este presarat cu obiceiurile si intelepciunea vremurilor indepartate, pe un fundal sonor traditional rezonant. Surprinzator de fiecare data!
Pe cand avea 9-10 ani, Temudjin al nostru pleaca impreuna cu tatal (han de profesie) intr-o calatorie cu scopul declarat de a-si gasi nevasta. Dar, asa cum se intampla in viata, cand iti propui sa alegi un lucru, mai degraba te alege el pe tine…Savuroase sunt sfaturile tatalui: nevasta trebuie sa aiba picioarele zdravene si ochii mici, pentru ca duhurile rele se ascund in ochii mari…afirmatia nu m-a deranjat catusi de putin :))
Otravirea tatalui de catre un grup rival deschide sirul aventurilor: Temudjin este prins pentru a fi ucis! Dar cum mongolii nu ucid femei si copii, baiatul este hranit pentru a ajunge la dimensiuni adulte. Scapa! Prins din nou, reuseste iar sa evadeze. Destinul nu pare a-i da ragaz: ba ii este furata nevasta, ba se confrunta cu fratele de cruce, ba este vandut ca sclav. Desigur, la fiecare eveniment avem nelipsita chelfaneala. Manat de ambitii mari, Temudjin are un vis mai mult decat indraznet: acela de a fi hanul tuturor mongolilor! Pentru aceasta, este absolut necesara o ultima infruntare cu fratele de cruce. Chelfaneala devine una de proportii!
Un film bunicel despre umilinta, mandrie, rivalitate, iertare si razbunare, ambitie, decadenta si ascensiune. Despre incapatanarea de a crede in visul tau! Despre un popor barbar guvernat de manuirea spadei pe un teren arid si neprietenos. Imi vine in minte o vorba de duh: “Mongolii au nevoie de legi si se vor supune, chiar daca pentru asta trebuie sa omor jumatate dintre ei”.
Nu intuiesc daca filmul se doreste a fi o cronica a vremurilor respective! Totusi, cateva principii mi-au atras atentia: nu ucide femei si copii, nu-ti uita datoriile, lupta cu inamicul pana la final si nu-ti trada niciodata hanul. Il recomand celor care nu se vor simti ofensati la vederea unui sange destul de abundent. Nu este un film cu povesti romantate si plimbari in parc, ci o frantura din istoria unui popor aspru, manat de o lupta constanta pentru supravietuire.
Poate ca nici noua insine nu ne-ar prinde rau o revizuire a propriilor principii….
